Comunicat de presă nr. 2005/201
Contactaţi: Christopher Neal (202) 473-7229
Cneal1@worldbank.org
Nazanine Atabaki (202) 458-1450
Natabaki@worldbank.org
Radio/TV: Cynthia Case McMahon (202) 473-2243
Ccase@worldbank.org WASHINGTON, 16 noiembrie 2005 — Migraţia internaţională poate genera substanţiale câştiguri de bunăstare pentru persoanele care migrează şi familiile lor, precum şi pentru ţările de origine şi de destinaţie prin politici care să asigure o mai bună gestionare a fluxului persoanelor în migraţie şi facilitare a transferului sumelor trimise acasă, se spune în raportul anual al Băncii Mondiale Perspective economice globale (Global Economic Prospects – GEP) în 2006. “Cu numărul celor care migrează apropiindu-se de 200 milioane, productivitatea şi banii câştigaţi de aceştia reprezintă o forţă în reducerea sărăciei,” a declarat François Bourguignon, economist şef al Băncii Mondiale şi Prim Vicepreşedinte pentru economia dezvoltării. “Sumele trimise acasă, în special, reprezintă pentru mulţi un mijloc important de a ieşi din sărăcia extremă. Pentru oficialităţile care formulează politica, provocarea constă în valorificarea integrală a beneficiilor economice ale migraţiei gestionând totodată implicaţiile sociale şi politice ale acesteia.” Raportul GEP pe acest an intitulat Implicaţiile economice ale migraţiei şi sumelor repatriate mai prognozează şi o încetinire a creşterii economice în ţările în dezvoltare la 5,9% anul acesta şi 5,7% în 2006, de la 6,8% în 2004. In economiile în curs de dezvoltare, creşterea va continua într-un ritm dintre cele mai înalte înregistrate de acestea vreodată, care va reprezenta totodată mai mult decât dublul celui din ţările cu venit ridicat unde se prevede scăderea ritmului de creştere economică de la 3,1% în 2004 la circa 2.5% în 2005 şi 2006. Preţurile ridicate ale petrolului, constrângerile de capacitate şi creşterea treptată a ratelor dobânzii sunt principalii factori de încetinire a dezvoltării globale. “Până nu demult, cererea ridicată pe plan global şi creşterea preţurilor celorlalte materii prime în afară de petrol au atenuat impactul preţurilor crescânde ale petrolului asupra ţărilor în curs de dezvoltare importatoare de petrol,”a arătat Andrew Burns, autorul unuia din capitolele raportului. “Dar este de aşteptat ca preţul tot mai ridicat al petrolului începând din 2004 să genereze costuri economice substanţiale pentru economiile sărace importatoare de petrol care nu sunt integral reflectate în valorile PIB-ului.” Impactul negativ al preţurilor ridicate la petrol asupra condiţiilor de desfăşurare a comerţului este estimat la circa 3% din venit, în ţările cu venit redus importatoare de petrol. In absenţa unor măsuri de asistenţă a celor mai vulnerabile dintre aceste ţări, acestea ar putea fi obligate să-şi reducă importurile de alte produse esenţiale în afara petrolului. Tabelul 1.1 Perspectivă globală  Click on the image for a larger version (30k pdf)Unul din riscurile perspectivei prezentate în raport este posibilitatea perturbării livrărilor de petrol, care ar putea duce la o majorare şi mai mare a preţurilor acestuia şi o potenţială reducere a producţiei mondiale cu 1,5% timp de câţiva ani. Un al doilea element de incertitudine este dat de persistenţa dezechilibrelor globale şi creşterea datoriei publice în ţările cu venit ridicat. Ceea ce, avertizează raportul, ar putea duce la o creştere a ratelor dobânzii pe termen lung mult mai rapidă decât se prevede, afectând perspectivele creşterii economice. Rezultatele economice bunele ale ţărilor în curs de dezvoltare din ultima vreme sugerează un impact pozitiv al reformelor întreprinse în ultimele decenii asupra trendului creşterii. Progresele înregistrate în Africa, unde venitul pe locuitor a crescut cu 1,8% pe an, contrastează vizibil cu situaţia din anii Optzeci şi Nouăzeci când venitul acestor ţări era în scădere. Dar, în pofida acestor progrese, mai sunt încă multe de făcut. Deşi în Africa Sub-Sahariană, creşterea economică s-a consolidat şi incidenţa sărăciei a scăzut, creşterea rapidă a populaţiei face ca numărul locuitorilor din această regiune care trăiesc cu $1 sau mai puţin pe zi să fie mai mare decât la începutul anilor Optzeci, şi este de aşteptat ca el să crească în continuare. Migraţia oferă câştiguri economice care pot fi extrem de mari Revenind la principala temă a raportului GEP pe acest an, migraţia şi sumele repatriate, raportul arată că o creştere a numărului celor plecaţi să lucreze în străinătate care să mărească forţa de muncă din ţările cu venit ridicat cu 3% până în 2025 ar putea majora venitul real global cu 0,6% sau 356 miliarde dolari. O creştere de acest ordin a numărului celor care migrează ar corespunde trendului migraţiei din ultimele trei decenii. “Câştigurile relative sunt mult mai mari pentru populaţia ţărilor în curs de dezvoltare decât pentru cea a ţărilor bogate, rivalizând cu câştigurile potenţiale ale reformei globale a comerţului” încheie autorul, arătând că $162 miliarde vor reveni noilor persoane care migrează, $143 miliarde locuitorilor ţărilor în curs de dezvoltare şi $51 miliarde locuitorilor ţărilor cu venit ridicat. Pentru realizarea acestor câştiguri, GEP propune ca ţările în curs de dezvoltare să caute încheierea de acorduri cu ţările în care emigrează locuitorii lor pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trecere a frontierei, căutare şi menţinere a locurilor de muncă şi trimitere a unei părţi din câştigul realizat acasă. In concordanţă cu recentul raport al Comisiei Globale pentru Migraţie Internaţională, care cere “recunoaşterea şi întărirea” rolului persoanelor care migrează în promovarea creşterii economice, dezvoltării şi reducerii sărăciei, GEP mai arată şi că migraţia şi banii trimişi acasă trebuie priviţi ca venind în completarea eforturilor locale de dezvoltare în ţările cu venit redus. “Migraţia” se spune în GEP, “nu trebuie considerată ca înlocuitor al dezvoltării economice în ţara de origine, întrucât dezvoltarea depinde, în ultimă instanţă, de o sănătoasă politică economică internă.” GEP citează şi nevoia ţărilor în curs de dezvoltare confruntate cu un masiv exod de persoane calificate şi absolvenţi universitari (aşa-numita “migraţie a creierelor”–“brain drain”) de a îmbunătăţi condiţiile de lucru în sectorul public, de a investi mai mult în educaţie şi cercetare, şi de a ajuta la identificarea unor locuri de muncă pentru cei cu nivel de studii ridicat care au lucrat în străinătate şi se întorc acasă. “Gestionarea programelor de migraţie, inclusiv vize de muncă temporară pentru lucrătorii cu nivel redus de calificare care emigrează în ţările industriale, ar putea ajuta la reducerea problemelor legate de numărul mare al persoanelor care migrează neregulat, şi creşterea migraţiei lucrătorilor temporari,” a declarat Uri Dadush, Director al Grupului Băncii pentru perspectivele dezvoltării care realizează GEP. “Aceasta ar contribui la reducerea semnificativă a sărăciei în ţările de origine, a celor care migrează, a familiilor acestora şi, pe măsură ce sumele repatriate cresc, a comunităţii mai largi.” Sumele repatriate au ajuns la $232 miliarde Sumele repatriate oficial înregistrate la nivel mondial au depăşit $232 miliarde în 2005. Din acestea, ţările în curs de dezvoltare au primit $167 miliarde, mai mult decât dublul ajutorului pentru dezvoltare din toate sursele. Autorii GEP sugerează că sumele trimise acasă prin canale informale ar mai putea reprezenta încă cel puţin jumătate din suma oficială estimată, ceea ce face ca în multe ţări în curs de dezvoltare sumele repatriate să constituie cea mai mare sursă de capital extern. Tările în care se înregistrează cele mai mari intrări de sume repatriate sunt India ($21,7 miliarde), China ($21,3 miliarde), Mexic ($18,1 miliarde), Franţa ($12,7 miliarde) şi Filipine ($11,6 miliarde). Cele pentru care sumele repatriate reprezintă cea mai mare proporţie din produsul intern brut sunt Tonga (31%), Moldova (27,1%), Lesotho (25,8%), Haiti (24,8%) şi Bosnia şi Herţegovina (22,5%. In pofida accentului pus pe sumele trimise acasă din ţările dezvoltate, cele din ţările în curs de dezvoltare—aşa-numitele “fluxuri sud-sud”—reprezintă 30−45% din totalul sumelor repatriate. “Migraţia reprezintă un fenomen cu adevărat global,” a declarat Dilip Ratha, unul din co-autorii raportului. “Multe ţări, atât dezvoltate, cât şi în curs de dezvoltare, sunt deopotrivă ţări care trimit şi primesc persoane aflate în migraţie, şi care trimit şi primesc sume repatriate.” Analiza sondajelor în rândul populaţiei arată că sumele trimise acasă de cei care lucrează în străinătate se asociază cu o scădere semnificativă a ratei sărăcie iîn mai multe ţări în curs de dezvoltare, printre care Uganda (11%), Bangladesh (6%) şi Ghana (5%). In plus, sumele repatriate par să ajute populaţia să-şi menţină nivelul consumului în cazul unor şocuri economice şi dificultăţi. Ele se leagă şi de o creştere a sumelor investite de populaţie în educaţie şi sănătate, precum şi de o creştere a activităţii antreprenoriale. Aceste concluzii sunt susţinute de constatările unui studiu recent al Băncii Mondiale intitulate Migraţia internaţională, sumele repatriate şi exodul de creiere (International Migration, Remittances and the Brain Drain), redactat de Caglar Ozden şi Maurice Schiff. Insă, comisioanele percepute de furnizorii serviciilor de transfer al sumelor repatriate sunt ridicate, ajungând deseori la 10−15% pentru sume mici trimise acasă de regulă de persoane sărace. GEP face un apel la acţiune pentru reducerea acestor comisioane care sunt adesea mult mai ridicate decât costul efectuării acestor tranzacţii. Raportul arată că o creştere a concurenţei pe piaţa transferurilor acestor sume va conduce la scăderea comisioanelor, mărind astfel venitul rămas la dispoziţia lucrătorilor săraci în migraţie şi, deci, stimulentele de a trimite mai mulţi bani acasă. Reducerea costului de transfer al sumelor repatriate Reducerea costului sumelor trimise acasă va încuraja utilizarea canalelor formale de transfer mai mult decât reglementarea serviciilor aşa-zis informale. Dacă reglementarea este necesară pentru a reduce activităţile de spălare a banilor şi finanţare a terorismului, ea trebuie implementată în aşa fel încât să nu se interpună obiectivului de reducere a costului sumelor trimise acasă. GEP recomandă mărirea accesului persoanelor sărace care migrează şi familiilor acestora la servicii financiare formale pentru expedierea şi primirea sumelor repatriate. Aceasta s-ar putea realiza prin încurajarea dezvoltării reţelelor bancare, permiterea băncilor interne din ţările de origine de a funcţiona în străinătate, emiterea unor cărţi de identitate recunoscute celor care migrează şi facilitarea participării instituţiilor de microfinanţare şi case/societăţi de credit pe piaţa sumelor repatriate. Raportul citează experienţa reducerii taxelor de transfer al sumelor repatriate în India, Filipine şi pe coridorul SUA-Mexic, drepte exemple pentru a fi urmate. Acestea au inclus, printre altele, acţiunea guvernului pentru deschiderea sistemului poştal în scopul creşterii concurenţei pentru transferul de sume repatriate, emiterea unei cărţi de identitate consulare pentru a înlesni deschiderea de către mexicanii care migrează de conturi bancare în SUA şi transmiterea de mesaje pe telefonul mobil pentru transferurile de sume repatriate. Pe lângă creşterea consumului familiilor celor care migrează, fluxul constant de valută al sumelor repatriate poate mări bonitatea unei ţări în cazul creditelor externe. Acolo unde instituţiile financiare pot emite titluri de valoare pentru depozitele de sume repatriate, ele pot lărgi accesul la capital în ţările în curs de dezvoltare şi reduce costul împrumuturilor. Dacă raportul încurajează reformele pentru facilitarea creşterii fluxului de sume repatriate, el se opune eforturilor guvernelor de a impozita sumele repatriate şi avertizează împotriva stimulării îndreptării sumelor repatriate către anumite domenii sau sectoare prin programe de cofinanţare. Argumentând că astfel de scheme au avut puţin succes în trecut, raportul Băncii sfătuieşte guvernele să aplice sumelor repatriate acelaşi regim ca oricărui alt venit privat. De asemenea, ca fonduri private, sumele repatriate nu trebuie considerate ca înlocuitor al asistenţei pentru dezvoltare, se arată în raport. “Sumele repatriate reprezintă un venit câştigat din greu care, în majoritatea cazurilor, a fost deja impozitat,” a spus economistul şef al Băncii Bourguignon. “Ele nu trebuie să fie impozitate din nou, iar guvernele nu trebuie să încerce să le considere ajutor de dezvoltare.”
Raportul şi materialele legate de acesta vor fi puse la dispoziţia publicului pe internet imediat după expirarea embargoului la adresa:
http://www.worldbank.org/prospects/gep2006
Journalists are encouraged to use these urls in their reports. Perspective economice globale – The Prospects for the Global Economy— un material însoţitor în format electronic al raportului Perspective economice globale – Global Economic Prospects report – va putea fi consultat în noiembrie la adresa: http://www.worldbank.org/globaloutlook |
