Asigurarea agricolă - un instrument pentru gestionarea riscului

14 octombrie, 2008

Doamnelor şi domnilor,

In această dimineaţă doresc să vă vorbesc despre gestionarea riscului în agricultură. In special doresc să trag câteva învăţăminte din experienţa internaţională în gestionarea riscului în agricultură care consider că sunt extrem de relevante pentru România.

Voi face trei observaţii.

Prima: gestionarea riscului în agricultură este importantă iar în viitor această importanţă va creşte; există multe instrumente pentru gestionarea riscului, unul dintre ele fiind asigurarea agricolă.

A doua: la nivel mondial experienţa cu schemele de asigurare multi-risc tradiţionale a fost dezamăgitoare. România ar trebui să tragă învăţăminte din aceste politici costisitoare şi ineficiente şi să evite repetarea unor greşeli similare.

Al treilea mesaj: dacă mecanismele noi bazate pe instrumente pentru asigurări împotriva catastrofelor sunt folosite în mod inteligent în combinaţie cu politicile publice şi instrumentele deja existente, pot deveni foarte eficiente în gestionarea riscurilor pe care agricultura românească le întâmpină legat de vreme şi climă.

Permiteţi-mi să dezvolt puţin fiecare punct.

Gestionarea riscului în agricultură

Agricultura este în mod inerent riscantă. Deoarece este riscantă ea poate avea efecte mari negative asupra venitului agricol, a siguranţei alimentare şi a capacitaţii de dezvoltare, investiţii şi competiţie a sectorului, în special în cazul marilor ferme comerciale. Ca urmare, guvernele şi politicile publice din toată lumea au încercat să rezolve această problemă.

Agricultura întâmpină trei grupe mari de riscuri:

1. Riscul de reglementare
2. Riscul de preţ
3. Riscul de producţie: vremea (secetă, inundaţii, grindină) şi alte riscuri naturale (atacul dăunătorilor, bolile culturilor, pandemii ca gripă aviară).

Riscul legat de reglementare derivă din posibilele modificări ale politicii agricole şi reglementărilor; acesta s-a redus semnificativ odată cu intrarea în U.E. datorită politicilor previzibile în cadrul PAC.

Riscuri legate de preţ datorită fluctuaţiilor de preţ continuă să existe (asistăm la recenta creştere a preţurilor la alimente în lume) dar PAC – în mod direct prin politicile de sprijinire a veniturilor şi indirect prin programele de sprijinire a dezvoltării şi integrării – precum şi alte instrumente (ca pieţele forward şi futures, programele de asistenţă socială) au redus şi ele aceste riscuri.

Riscurile de producţie sunt foarte prezente. Succesiunea de inundaţii, secete, pandemii din ultimii 5-6 ani ne amintesc de importanţa pe care o au evenimentele legate de vreme şi cele „naturale”. Schimbările climatice pot produce modificări permanente în agricultura României, ca de exemplu veri mai uscate şi ierni mai calde şi mai uscate. Este de asemenea posibil ca schimbările climatice să determine ca vremea să devină şi mai instabilă, iar evenimente catastrofale ca inundaţiile şi seceta să devină nu doar mai frecvente ci şi mai grave.

Cum se gestionează astfel de riscuri? Există atât strategii ex ante cât şi ex post.

• Strategiile ex ante sunt acele strategii care permit reducerea expunerii la riscurile de producţie (diversificarea culturilor, modificări în structura culturilor sau a soiurilor; sau programe publice: sisteme de irigaţii, servicii de extensie pentru agricultură, sisteme de combatere a dăunătorilor, pregătirea pentru a face faţă pandemiilor, adaptarea la schimbările climatice) sau care permit transferarea riscurilor  - parţial sau în întregime – prin mecanisme de distribuţie a riscului ca asigurarea culturii.
• Strategiile ex post sunt acelea care permit a se face faţă şocului când acesta s-a produs. Vânzarea de active, relocarea forţei de muncă, creditele, migraţia, sunt reacţii tipic private. Reacţiile publice includ asistenţa în caz de catastrofă sau dezastru şi programele de asistenţă socială.

In rezumat: mesajul principal este că există o gamă largă de instrumente pentru gestionarea riscurilor legate de vreme în agricultură, iar asigurarea agricolă şi asistenţa în caz de catastrofă sunt câteva dintre ele. Unele dau rezultate mai bune ca altele şi fiecare răspunde unor obiective diferite – unele de a reduce expunerea la risc a veniturilor fermierilor, altele de distribuţie a riscului, altele de a face faţă şocului când acesta s-a produs. Când se definesc politicile publice este important să se stabilească scopurile şi obiectivele în mod clar şi să se găsească modul cel mai eficient în care acestea să fie atinse; de asemenea să existe certitudinea că aceste instrumente nu se exclud reciproc, ci pot sau trebuie să se completeze.

Asigurarea culturii: lecţii din experienţa internaţională

Permiteţi-mi acum să revin la punctual al doilea – a învăţa din greşelile şi succesele altora.

Scheme de asigurare a culturii au fost aplicate în multe ţări din lume, fie ele bogate sau sărace. Ce am învăţat? Care sunt datele şi lecţiile derivate din experienţa internaţională?
Astfel de scheme, aplicate atât în ţările dezvoltate cât şi în curs de dezvoltare, s-au dovedit adesea costisitoare din punct de vedere fiscal pentru guvernele respective, au avut ecou redus în rândul fermierilor – de obicei mari ferme comerciale – şi activităţilor agricole, şi nu au eliminat nevoia de asistenţă în caz de dezastru. Mai multe despre această experienţă într-o altă sesiune care va urma.

Pentru a rezuma, asigurarea culturii masiv subvenţionată de către guverne este costisitoare şi discutabilă. România trebuie să înveţe din aceste greşeli. Trebuie să evite introducerea schemelor tradiţionale de asigurare a culturilor care ar necesita mari resurse fiscale şi, într-o lume cu resurse fiscale limitate, să obţină resurse din instrumentele de gestionare a riscului în agricultură care să fie mai eficiente şi mai bine adaptate la caracteristicile structurale ale agriculturii şi populaţiei sale agricole.

Drumul înainte: politici şi instrumente noi şi cele existente

Instrumente noi se adaugă celor existente care pot să ajute la evitarea consecinţelor discutate anterior. Aceste instrumente noi combinate cu alte instrumente îmbunătăţite de gestionare a riscului, fie ex ante (sisteme de irigaţii mai bune, soiuri mai bine adaptate, lucrări mai bune pentru prevenirea inundaţiilor, servicii mai bune de consiliere) sau ex post (îmbunătăţirea şi mărirea finanţării pentru programele de asistenţă socială), sunt instrumente puternice pentru gestionarea eficientă a riscurilor în agricultură.

Produsele de asigurare pe bază de indici fac parte din noile instrumente care se adaugă celor existente şi aduc două noi caracteristici atractive:

• In primul rând, produsele de asigurare pe bază de indici elimină multe dintre problemele care există în cazul asigurării tradiţionale a culturilor (riscuri corelate înalte, informaţie asimetrică şi costuri mari de tranzacţie), făcându-le astfel mai viabile şi mai puţin dependente de subvenţiile publice. Totuşi, ele aduc probleme noi cum este riscul de bază.
• Mecanismele de asigurare pe bază de indici permit stratificarea riscului şi facilitează transferul riscurilor, inclusiv a riscurilor CAT (pierderi cu consecinţe importante puţin probabile) prin instrumentele de piaţă.

Nu doresc să vorbesc mai mult despre aceste instrumente noi deoarece acest subiect va fi abordat mai pe larg  de către specialişti în prezentările care urmează.

Doresc să închei spunând că asigurarea pe bază de indici este un instrument nou şi util care se adaugă instrumentelor pe care guvernul României le are la dispoziţie pentru a gestiona riscurile din agricultură mai bine şi mai eficient. Singur acest instrument nou nu va rezolva toate problemele, ci poate doar să ajute la rezolvarea unor probleme importante şi să evite repetarea unor greşeli costisitoare făcute de alţii. Acest instrument nou poate fi combinat în mod inteligent cu alte instrumente de gestionare a riscului, fie ex ante (sisteme de irigaţii mai bune, soiuri mai bine adaptate, lucrări mai bune de prevenire a inundaţiilor, servicii mai bune de consiliere agricolă) sau ex post (finanţare lărgită şi îmbunătăţită pentru programele de asistenţă socială vizând micii fermieri săraci; acoperire financiară în cadrul programelor de ajutorare pentru situaţii catastrofale prin bonduri CAT sau mecanisme de reasigurare) pentru a oferi guvernului instrumente puternice şi eficiente din punct de vedere al costurilor pentru gestionarea riscurilor în agricultură.