| Banca Mondială/FMI |  |  |
Persoane de contact:
La Washington : Merrell Tuck-Primdahl (202) 473-9516
Mtuckprimdahl@worldbank.org
Kavita Watsa (202)458-8810
Kwatsa@worldbank.org WASHINGTON, 24 aprilie 2009 — Criza financiară globală pune în pericol Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului stabilite pentru anul 2015 (ODM) şi generează o situaţie de urgenţă pentru procesul de dezvoltare, avertizează un raport lansat astăzi de FMI şi Banca Mondială. Există posibilitatea să nu se poată îndeplini aproape toate dintre cele opt obiective convenite la nivel global, inclusiv cele legate de foamete, mortalitatea infantilă şi maternă, învăţământ, şi progrese înregistrate în combaterea HIV/SIDA, a malariei şi a altor boli importante. Raportul de Monitorizare Globală pe 2009: Urgenţe de Dezvoltare (RMG) avertizează că, deşi obiectivul primar de înjumătăţire a nivelului sărăciei extreme din 1990 până în anul 2015 este încă realizabil conform proiecţiilor actuale, riscurile sunt foarte numeroase. Într-adevăr, noile estimări ilustrează faptul că mai bine de jumătate dintre toate ţările în curs de dezvoltare s-ar putea confrunta cu o creştere a numărului de persoane extrem de sărace în anul 2009. Această proporţie poate deveni încă şi mai mare în rândul ţărilor cu venituri scăzute şi al ţărilor din Africa sud-sahariană – două treimi şi, respectiv, trei pătrimi. Se estimează că încă 55 - 90 milioane persoane vor fi prinse în capcana sărăciei extreme în anul 2009, datorită recesiunii mondiale. Se aşteaptă ca numărul oamenilor afectaţi de foamete cronică să ajungă la peste 1 miliard în acest an, anulând creşterile înregistrate în combaterea malnutriţiei şi urgentând în mod deosebit investiţiile în agricultură. „În contextul în care recesiunea loveşte mai multe regiuni simultan, posibilitatea unor recuperări chinuitor de lente în multe ţări este extrem de reală, făcând ca lupta împotriva sărăciei să devină o provocare încă şi mai semnificativă şi mai urgentă,” a afirmat dl. John Lipsky, Director Executiv Adjunct al FMI. Criza va afecta toate ţările în curs de dezvoltare în următorii doi ani, prin diminuarea nivelurilor exporturilor, scăderea preţurilor, scăderea cererii pe pieţele interne, remiteri scăzute şi investiţii străine diminuate, acces redus la finanţare şi venituri din ce în ce mai mici. Se estimează că ritmul de creştere al ţărilor în curs de dezvoltare va scădea la 1,6% în 2009, de la o medie de 8,1% în anii 2006-07, conform unor noi proiecţii ale FMI. Se estimează de asemenea că, între timp, randamentul global va scădea cu 1,3% în acest an. „La nivel mondial ne confruntăm cu o diminuare enormă a proprietăţii şi a stabilităţii financiare”, a afirmat dl. Justin Yifu Lin, Economist-şef al Băncii Mondiale. „Milioane de oameni îşi vor pierde locul de muncă în anul 2009, şi este necesară o finanţare urgentă a programelor de protecţie socială tip „safety net”, precum şi pentru infrastructură şi micile afaceri din ţările sărace, pentru a putea desfăşura un proces de recuperare sustenabil.” RMG avertizează de asemenea că, în timp ce criza impune o concentrare specială asupra programelor şi serviciilor de protecţie socială menite să-i apere pe cei săraci şi vulnerabili împotriva unor neajunsuri imediate, este de asemenea vitală înregistrarea unor progrese cât mai rapide cu privire la obiectivele de dezvoltare umană, în special cele privitoare la sănătate, unde perspectivele sunt dintre cele mai sumbre. „Criza implică o reafirmare a angajamentului mondial faţă de promisiunea din RMG şi conferă o urgenţă suplimentară pentru consolidarea programelor-cheie desfăşurate în domeniul sănătăţii şi al învăţământului, cum ar fi controlul bolilor semnificative, inclusiv HIV/SIDA şi malaria, consolidarea sistemelor de sănătate, şi iniţiativa Fast Track pentru educaţie,” a afirmat Zia Qureshi, coordonator al echipei care realizat raportul, consultant al Băncii Mondiale. INTENSIFICAREA EFORTURILOR PENTRU A PUTEA FACE FAŢĂ URGENŢELOR ÎN MATERIE DE DEZVOLTARE – TRECERE ÎN REVISTĂ Fluxurile nete de capital privat către ţările în curs de dezvoltare înregistrează o scădere abruptă şi ar putea scădea cu peste 700 miliarde USD în 2009, în comparaţie cu maximul înregistrat în 2007. Pentru a compensa golurile financiare din ţările aflate în curs de dezvoltare, liderii G-20 au convenit la 2 aprilie 2009 să sprijine triplarea resurselor pentru FMI la 750 miliarde USD. De asemenea, ei au mai sprijinit şi ideea unei alocări a unor drepturi speciale de tragere (SDR) în sumă de 250 miliarde USD, din care 100 miliarde USD vor merge direct către ţările în curs de dezvoltare (19 miliarde USD către ţările cu venituri scăzute). Capacitatea de împrumut concesional a FMI pentru ţările sărace se va dubla. G-20 a sprijinit de asemenea o creştere a împrumuturilor băncilor de dezvoltare multilaterale (BDM) cu 100 miliarde, ceea ce va totaliza 300 miliarde în următorii trei ani. Ei vor sprijini Cadrul Băncii Mondiale pentru Vulnerabilitate (World Bank’s Vulnerability Framework), care finanţează proiecte de infrastructură, programe de sprijin tip safety net, precum şi finanţarea întreprinderilor mici şi mijlocii. Asistenţa oficială venită din partea membrilor Comitetului de Asistenţă pentru Dezvoltare al OECD a crescut cu aproximativ 10% în termeni reali în 2008. Aceasta vine după ce anterior în 2006 şi 2007 asistenţa se diminuase. În timp ce creşterea de anul trecut a fost binevenită, asistenţa din 2008 a fost totuşi mai scăzută cu 29 miliarde USD faţă de obiectivul de 130 miliarde pe an până în 2010 stabilit la Gleneagles, iar ajutorul acordat ţărilor din Africa sub-sahariană a fost mai redus cu aproximativ 20 miliarde USD decât obiectivul de 50 miliarde pe an pentru anul 2010. Numărul persoanelor care trăiesc cu mai puţin de 1,25 USD/zi în ţările în curs de dezvoltare în 2005 era de 1,375 miliarde, sau 25% din populaţie. Obiectivul ODM este acela de a înjumătăţi rata sărăciei din 1990 (41,7%) la 20,9% până în 2015. Deşi se are în vedere scăderea gradului de sărăcie extremă cu până la 15% până în 2015, se pare totuşi că obiectivul va fi îndeplinit, dar această situaţie se poate modifica având în vedere că rata de reducere a gradului de sărăcie încetineşte odată cu creşterea aflată în declin. Statele Africii sub-sahariene nu vor îndeplini ODM-1. Eforturile de îndeplinire a obiectivelor ODM din domeniul sănătăţii şi învăţământului trebuie să includă şi consolidarea sistemelor de protecţie tip safety net, precum şi un sprijin mai substanţial din partea finanţatorilor, cheltuieli eficientizate, şi o mai bună implicare şi sprijin din partea sectorului privat. În Africa sub-sahariană şi Asia de Sud, jumătate din necesarul pentru obiectivele ODM pentru servicii maternale, reproductive şi de sănătate a copiilor provine din sectorul privat (inclusiv organizaţii ale societăţii civile). În Asia de Sud, 30% din învăţământul primar şi secundar este asigurat de către instituţii private. `Ţările în curs de dezvoltare au nevoie de aproximativ 900 miliarde USD (7-9% din propriul PIB) pe an, pentru a-şi putea întreţine infrastructura şi pentru a demara noi proiecte, însă de fapt numai jumătate din această valoare este cheltuită. Golul de finanţare pentru noile proiecte de infrastructură a crescut cu aproximativ 20 miliarde USD pe an, iar perspectivele cu privire la finanţarea provenind din sectorul privat scad şi ele. În replică, Banca Mondială lansează o nouă Platformă de Reabilitare a Infrastructurii şi Activelor (Infrastructure Recovery and Assets - INFRA), care ar putea oferi cel puţin 15 miliarde USD pe an în următorii trei ani, pentru a ajuta ţările aflate în curs de dezvoltare şi pentru a pune bazele unei reabilitări rapide în urma crizei economice globale. Pentru stabilizarea concentraţiilor de gaze cu efect de seră, cele mai recente estimări sugerează că investiţiile suplimentare realizate pentru a combate schimbările climatice necesare în ţările în curs de dezvoltare se vor situa între 150 - 200 miliarde USD / an în perioada 2010-20, crescând în medie cu 400 miliarde / an şi după anul 2020. Este nevoie de o hotărâre fermă pentru a respecta promisiunea G-20 de evitare a protecţionismului, avându-se în vedere nerespectarea de către membrii G20 a angajamentului pe care şi l-au luat în 2008. Limitările impuse asupra finanţelor comerciale internaţionale vor fi abordate în cadrul acordului G-20 din aprilie 2009, în vederea asigurării disponibilităţii unei finanţări comerciale de cel puţin 250 miliarde USD în următorii doi ani prin creditul pentru export şi prin agenţiile de investiţii, precum şi prin ODM-uri, inclusiv un sprijin de până la 50 miliarde USD pentru lichidităţile necesare comerţului, acordat în următorii trei ani, prin Fondul General de Lichidităţi pentru Comerţul Global (Global Trade Liquidity Pool) al IFC.
Raportul şi materialele aferente (inclusiv actualizările ale progreselor în sensul îndeplinirii ODM-urilor) vor fi publicate pe Internet imediat după expirarea embargoului la adresa http://www.worldbank.org/gmr2009 |
RSS